Foto: din surse deschise
Părinții sunt oameni. Aceasta înseamnă că pot face greșeli, pot țipa sau pot face lucruri potențial dăunătoare copiilor lor.
Uneori, părinții pot critica un copil sau îi pot controla timpul liber, având grijă de siguranța și succesul fiului sau fiicei sale. Cu toate acestea, un astfel de comportament nu numai că poate fi un semn de toxicitate, dar poate duce și la traume psihologice. RBC-Ucraina vorbește despre modul în care se manifestă toxicitatea părinților față de copii.
Cum sunt părinții toxici diferiți de părinții normali?
Când oamenii vorbesc despre părinți toxici, ei descriu de obicei părinți care se comportă în mod constant în moduri care îi fac pe copiii lor să se simtă vinovați, frică sau îndatorați. Acțiunile lor nu sunt cazuri izolate, ci modele de comportament care afectează negativ viața copilului.
Adevărul este că părinții sunt oameni. Aceasta înseamnă că pot face greșeli, țipă sau pot face lucruri potențial dăunătoare copiilor lor – chiar și accidental. Dar caracteristica lor distinctivă este de a îmbunătăți situația și de a îndrepta lucrurile.
Părinții toxici, pe de altă parte, sunt mai preocupați de propriile nevoi decât de acțiunile lor dăunătoare sau distructive. Cel mai probabil nu își vor cere scuze – sau chiar nu vor admite că acțiunile lor au fost greșite. Iar abuzul sau neglijarea de obicei continuă sau progresează.
Semne ale părinților toxici
Semnele de toxicitate pe care le prezintă părinții includ:
Luând în considerare doar nevoile tale
Părinții toxici își pun adesea propriile nevoi, dorințe și nevoi mai presus de cele ale copiilor lor. Ei pot avea grijă mai întâi de nevoile lor de bază, iar nevoile copiilor lor în ultimul rând. Este deosebit de dăunător pentru sugari și copii mici care nu pot avea grijă de ei înșiși.
Control total
Părinții toxici se implică excesiv în viața copiilor lor până la punctul în care limitează libertatea, independența și individualitatea copilului.
Semnele parentale toxice includ invadarea spațiului personal al copilului și așteptarea copiilor să se conformeze ideilor părinților despre cum „ar trebui” să fie, mai degrabă decât să le ofere copiilor libertatea de a-și dezvolta propriile interese și obiective.
Narcisism
Nevoia de admirație excesivă și narcisismul sunt un alt semn al părinților toxici. Astfel de părinți se așteaptă ca copiii lor să-i laude și să-i admire și pot deveni furioși, resentimente și manipulatori dacă acest lucru nu reușește.
Astfel de părinți de obicei nu le oferă copiilor aceeași admirație și laudă reciprocă.
Lipsa suportului pentru copii
Părinții toxici tind să nu susțină alegerile, interesele și realizările copiilor lor. Pot exista multe motive psihologice diferite pentru aceasta, inclusiv invidia, iresponsabilitatea sau nevoia de a controla. Indiferent, poate fi dureros pentru copiii care au nevoie de aprobarea părintească.
Lipsa controlului emoțional
Părinții care sunt toxici își pot folosi copiii ca o ieșire pentru emoțiile lor. De exemplu, ei s-ar putea să-i ia pe copiii lor atunci când sunt supărați pe soțul lor. Acest lucru poate fi dureros și confuz pentru copii – și cu siguranță nu îl va învăța pe copil o modalitate sănătoasă de a-și exprima emoțiile.
Iresponsabilitate
Părinții toxici nu își asumă responsabilitatea pentru consecințele negative ale comportamentului lor – și caută motive externe pentru a transfera vina asupra altora. Din păcate, atunci când părinții fac astfel de lucruri, copiii au de obicei mai puțin control.
Părinții toxici pot chiar să-și învinovățească copiii pentru tot ceea ce se întâmplă, în loc să se ocupe de propriile lor vieți.
Manipulare
Părinții toxici se caracterizează printr-un comportament manipulativ constant – să-și forțeze emoțional copiii să facă ceva. Ei pot folosi, de asemenea, tactici precum lingușirea sau luminarea cu gaz, deoarece au învățat că un astfel de comportament manipulator este o modalitate acceptabilă de a obține rezultatele dorite de la alții.
Copiii care trăiesc în astfel de familii pot deveni victime ale manipulatorilor pentru că sunt obișnuiți cu acest tipar de comportament.
